De n-ar fi fost crucea Golgotei sa spele tot pacatul meu
as fi ramas pierduta-n noapte , de-a pururi fara Dumnezeu.
De n-ar fi fost crucea Golgotei n-ar fi speranta-n viata mea
caci sangele curs in vechime pacatul n-a putut spala.
De n-ar fi fost o inviere zadarnica mi-ar fi credinta,
toata povara de pacate mi-ar apasa din greu constiinta.
De n-ar fi fost o inviere n-ar fi speranta dupa moarte
si toata razvratirea mea de vesnicie m-ar desparte.
Daca doar pentru viata aceasta in Domnul mi-as fi pus speranta
as fi cea mai de plans din oameni, n-as avea nici o siguranta,
caci mortii cu fioru-i rece ar trebui sa-i dau tribut,
as fi doar plans si disperare, nici o nadejde n-as fi avut.
Ma ingrozesc gandind la tot ce-ar fi-nsemnat viata mea
fara o cruce la Golgota si fara invierea Ta.
As fi trait dezamagirea si tragedia ce-au simtit
si ucenici-n ziua-n care pe cruce te-au vazut murind.
Sperantele lor spulberate, tristetea, visul naruit
s-au prefacut in bucurie cand moartea Tu ai biruit.
Doamne, prin invierea Ta viata lor a fost schimbata,
chiar pretul vietii de-au platit te-au proclamat in lumea toata.
De-aceea, Doamne-ti multumesc! Cu reverenta ma inchin,
caci sus la crucea Golgotei Tu ai schimbat si-al meu destin,
ca-n moarte-ai fost biruitor, c-ai inviat plin de putere,
prin Tine am o viata noua si o nadejde ce nu piere.