Toți și totul e uimit,
Domnu-n Ghetsimani se roagă,
Pe cer stelele-au pălit,
Luna s-a oprit, în grabă.
Doar luceafărul puțin,
Ca o lumânare,
Luminează tremurând,
Lupta Sa, cea mare.
Cerul tot a-ncremenit,
Îngeri milioane,
Toți privirea și-au oprit,
Lupta-i, pentru oameni.
Unul doar se roagă jos,
Pentru omenire,
Fiul Tatălui, Cristos,
Ceilalți adormiră.
Doarme Petru și Ioan,
Adormiți de întristare,
Numai Iuda cel viclean,
Face planul de-arestare.
Isus a îngenunchiat,
Întristat de moarte,
La pământ s-a aruncat,
Ciasul e aproape.
Fața i s-a preschimbat,
Picături de sânge,
Tot pământul a udat,
Ceru-ntreg, tot plânge.:
„Te rog Tată, dacă vrei,
Poți paharul să mi-l ei,
Totuș, nu voința mea,
Facă-se doar voia Ta.”
Lupta e la apogeu,
Rugăciunea fierbe,
Omul, e cu Dumnezeu?
Sau în veci, se pierde?!
„Tată, dacă-i cu putința,
Depărtează-l de la mine,
Totuș, nu a mea voință,
Vreau să-mpac, omul cu Tine.”
Și mulțimea de păcate,
Fără număr, negre toate,
E păcatul meu și-al tău,
L-au străpuns, pe Dumnezeu.
Însă liniștea adâncă,
Cineva a spulberat-o,
Chiar și rugăciunea sfântă,
S-a oprit în loc, deodată,
Vine Iuda cu ostașii,
Arme, bâte și ciomege,
Tot mai tare se-aud pașii,
Pe Isus, ei vin să-L lege.:
„Scoală Petre și Ioane,
Ciasul meu a și sosit,
Rugăciunea pentru oameni,
Iată-că, s-a și sfârșit.
Iuda vine, cu ostașii,
Cu aprozii și sutașul,
Să mă ducă la Pilat,
Pentru a fi, judecat.”
Amin.
24.03.2010