Primeşte-Ţi osânda şi chinul din oase,
Coroana de spini ca şi cuiele-n palme,
Ascultă zevzecii nălţându-Ţi sudalme
Urmând pe Barabas şi astăzi, Cristoase,
De legea-Ţi divină, din ere apuse,
Iubind deopotrivă prieteni, duşmani,
La fel ca şi Iuda, pe-o pungă de bani,
Acum pe nimica ne vindem, Isuse,
Priveşte la gloată, din umbre hidoase
Scuipându-Ţi icoana, troiţa-n răscruce,
Orbită, trufaşă, în turmă se duce
Spre râpa pieirii mai iute, Cristoase,
Uitarăm de toate ce-n carte sunt puse,
Ruşine, dreptate, respect cuvios,
Uitarăm ce-i bine, ce-i rău, ce-i frumos,
De cine Ţi-e Tată sau Mamă, Isuse…
Arată-Te iară, sunt vremi tumultoase,
Coboară cu pace, iubire, lumină,
Şi de n-om putea să-Ţi găsim nicio vină,
Ai şanse, pe cruce, să n-ajungi Cristoase.
Valeriu Cercel