Pe lemnul de ocară

PE LEMNUL DE OCARĂ

Pe lemnul greu şi aspru de ocară
S-a consumat o dramă, s-a consumat un act
Ca omenirea-ntreagă să nu piară
A lui Hristos lucrare a fost sublimă, clară
El a venit s-aducă din Paradis un pact…

A fost un document gândit de Trinitate
Prin care se cerea o jertfă cum alta n-a mai fost
Ca Fiul preaiubit să guste îngrozitoarea moarte,
Cu sânge sfânt să spele noianul de păcate
O, ce grozav a fost ispăşitorul cost!

Parcă-L vedem în chinuri infernale
Pe Domnul vieţii, pe Mirele iubit
Căci cei ce-L torturau – cu inimi goale
Nepricepând divinitatea misiunii Sale
Se delectau să vadă trupul Lui zdrobit.

Stridentul sunet al sinistrelor ciocane
Străbate veacuri; ajunge şi la noi
L-au ţintuit pe lemn fiinţe inumane
Dar actul răstignirii născut-a milioane
De gânduri sfinte şi simţăminte noi.

Ce nobilă lucrare! Ce act fără egal
S-a petrecut demult pe crucea blestemată!
Ne amintim, plângând, cum pe sinistrul deal
S-a împlinit lucrarea ce-aduce-un ideal
Pentru omenirea la sfinţenie chemată.

Cinstim dumnezeirea ‚’nălţând gânduri pioase
Spre Ţara de Lumină unde ne-aşteaptă El
Cel ce-a învins oceanul păcatelor hidoase
Să-ndrume creatura spre stările frumoase,
Spre feericele spaţii din veşnicul Betel.

gc/Martie, 2010