acum când mi se zbate suflarea de sub chin
pricep că vrea un dor spre Tine să se-ntoarcă.
pornesc înlăcrimat, păşesc timid, dar parcă
atâtea deznădeji pe-acelaşi drum mă ţin.
un gând apăsător insistă şi mă-ncearcă
şi-aşa de rele stări prin inimă îmi vin,
dar, răscolind plăpând, un viu miros de crin
îmi contureaz-un drum spre-a biruinţei barcă.
pe ţărmul de durere apar împotriviri,
în calea mea sunt spini şi drumul se-ngustează.
deşert e-n piept la mine şi teamă în priviri,
dar, coborând din cer, mă-mbrăţişeaz-o rază
şi-n suflet mă înalţă cu sfinte fericiri,
neliniştea s-a dus, durerea încetează.
o, suflete, tresaltă, ai harul să respiri
un aer răcoros, iubirea ţi-este pază,
aleargă fericit, dar fii atent, veghează,
să nu te-ajungă iarăşi tristeţi, dezamăgiri.