Semne de Venire
Venirea Ta, Doamne Isuse,
E mai aproape, ca oricând,
Şi profeţii de veacuri spuse
Se împlinesc, rând pe rând.
Atâta amar, şi-atâta groază
E pe pământ în lung şi-n lat,
Şi omenirea-n rău urmează
Drumul pierzării spre păcat.
Căci stricăciunile şi silnicia
Azi, ca şi-nainte de deluviu,
Sporesc în groază, nebunia
Ca-n revărsarea unui fluviu.
Nu mai e bun simţ, respect,
Căci dispărând orice ruşine,
Tot ce e bine, şi ce-i drept,
Luat în râdere, e de oricine.
Şi-n orice zi, răul sporeşte
Crescând în mari nelegiuiri,
Iar omenirea, o năpădeşte
Dezastre-n grele pedepsiri.
Ca şi-n a potopului vreme
Când se-nsurau şi măritau,
Când în injurii şi blesteme
Viaţa cu toţi îşi petreceau,
Aidoma chiar este şi-acum
La începutu-acestui veac,
Când au ales acelaşi drum
Şi-n rău cu toţii se complac.
Şi azi, ca şi-n zilele lui Lot,
Când la fel mâncau şi beau,
Se întinde din nou peste tot
Desfrâu-n poftele ce vreau
Dar fără veste-acea zi mare,
Ea va veni, să împlinească
Sentinţa pentru neascultare
Ca tot răul, să-l nimicească.
Flavius Laurian Duverna
20 februarie, 2006.