Semne antemergătoare
Când privim, cu îngrijorare
La năpastele de pe pământ,
Se naşte-n minte o-ntrebare:
E un semnal zis de Cuvant?
Doreşte Domnul ca să ştim
Că tot ce-n lume se petrece,
Sunt semne ca să nu pierim?
Să le privim cu sânge rece?
Căci începând cu inundaţii
Ce-n revărsări aduc prăpăd,
Şi sfârşind prin deflagraţii
Oamenii, vulnerabili se văd.
Munţi falnici prin alunecări
Ruine-aduc, venind la vale;
Producând mari perturbări,
Opresc mersul vieţii-n cale.
Cicloane mari, nimicitoare,
Care se nasc pe continente,
Sunt prea mult de grăitoare,
Sunt mărturii deja prezente.
La fel, taifunele şi uragane
Care mereu, se înmulţesc,
În statele de lângă-oceane
Dezastre-aduc, şi pustiesc.
Cutremure, ce se frământă
În focul magmei arzătoare,
Sunt vizate-n Cartea Sfântă
Ca semne ante-mergatoare.
Să fim deci cu luare-aminte
La tot ce-i scris, în profeţii,
Căci timpul ce curge-nainte
Este marcat, de mari stihii!
Să fim de veghe şi în studiu
După Tsunami ce-a trecut,
Căci el se pare un preludiu
Pentru tot ce-i necunoscut!
El poate că a fost semnalul
Care-a dat startul la mânie,
În semn că se retrage harul
Sigur şi-ncet spre veşnicie!
Flavius Laurian Duverna
20 Februarie, 2007.