Pe drumul Viei Dolorosa
Imi simt picioarele pe stanca
Chiar de boldul mortii
Vrea sa ma intunece cu cate-o trista veste.
Eu voi ramane-acolo
Sa calc pe urmele Golgotei.
Si chiar de ramanea-va doar o ramasita
Eu si tu…chiar noi Mireasa
Avem un Mire ce alunga sagetile cohortelor vrajmase
Cu rasul negrelor ursite
Risipidu-le in vrednicia Marii Moarte.
Doar in arénele splendorii cantau ca prazi
Cununile ce isi primeau rasplata strazilor de aur
Cand sfasiati erau crestinii…
Nu de lei, ci de fiarele Romei
Fiindca chiar si in pálatele lor patrundeau
Torente de lumina prin rugul trupurilor pline de iubire.
Zadarnic cercasera-mparatii blesteme sa arunce
In ochii atintiti spre cer.
Degeaba duhurile-ntunecate
Cu tarmuri pline de sirene
In corul lor s-adape-n flora sufletele-alese,
Mireasa… va ramane-ntreaga, fara pata
Pe drumul Viei Dolorosa
Ce Mirele a strabatut-o si El biruind ispita.