TESTAMENT
18.04.2010 (1 Împăraţi 2:1-12)
În pletele-mi de vreme ninse
Stau ţurţuri de-ncercări şi jale
Şi amintiri apuse-s prinse
În zâmbet şters şi-ntr-o scrisoare.
Stau gârbov, tremurând din pană
Şi scriu în picur trist de ceară
Iar ceaiul s-a răcit în cană
Şi sunt bătrân… şi-i ger afară.
Băieţii mi-s plecaţi prin lume,
Soţia-i plânsă şi bolnavă,
Eu stau cu coala albă-n faţă
Sunt istovit… sunt o epavă…
În dreapta-mi, Biblia tocită
De lacrimi mii-i pătată toată
Şi-ngălbenită stă şi-aşteaptă
Cântarea-mi binecuvântată…
Sunt David azi şi-n ceasul morţii,
Aştept un fiu să-l ţin de mână,
Să-i dau înţelepciunea vieţii
Şi sfatul bun, cel de pe urmă…
Dar singur sunt şi, fără umbră,
Un tinerel bălai apare:
„Bineţe-ţi dau bunic şi tată,
Sunt Înger bun şi vin din Soare!”
Şoptit, c-o adiere lină,
Îl simt cum scrisul mi-l înmoaie
Şi mă ajută c-o Lumină
Să-mi scriu un testament pe foaie…
Avere n-am să las în urmă,
Deci n-am rugină şi gunoaie,
O viaţă am trăită-n Domnul,
Şi lacrimile-mi curg şiroaie:
„Iubiţi copii şi scumpă soaţă,
Sunt cel ce Dumnezeu l-a vrut –
Un rob umil ce-n a sa viaţă
Doar pe ISUS l-a cunoscut.
Cu frică şi cu evlavie
Poruncile le-am ascultat
Am mers pe Calea Lui – se ştie –
Mi-a fost şi Tată şi-Împărat!
Voi… dragi copii şi scumpă soaţă,
Doar după EL v-am îndrumat
Şi Biruinţa noastră-n viaţă
ISUS a Binecuvântat!
Luaţi seama dar la Calea voastră,
La Legi, Porunci şi Adevăr
Sunt toate scrise-n Cartea noastră –
Scriptura este Sfânt Izvor!
Credinţa-n inimă se naşte
Şi-i moştenirea ce v-o las -
Bunăvoinţa e în roade
Şi-n pocăinţă, şi-n urmaşi…
Înţelepciunea-i o virtute,
Răbdarea este un alt dar –
Voi cereţi-le de la Tatăl
Şi Dumnezeul le dă prin Har.
Păcatele le iau cu mine…
Sunt şterse şi nu vi le las,
Vă las în raft un rând de haine
Sunt albe şi-s de bun-rămas…”
AMIN.