Neveghere

La ceasul uitarii/
vantul rece se strecoara siret/
ingreuneaza respiratia sufletului/
cuvintele nu mai curg/
au inghetat/
dupa colturi intunecoase/
litera soptita isi pastreaza inca ecoul/
din cer nici un raspuns/
verdele inaltimii/
transformat acum in cenusiul toamnei/
miroase a singuratate in preajma de cuvinte.