Bătrânelul

Bătrânelul
Aplecat spre toamna vieţii,
Omul stă şi se întreabă
- Unde-s anii tinereţii?
Viaţa trece aşa degrabă…

Când piciorul abia păşeşte
Pe cărarea de altă dată
Si totul încetineşte
Mâna sfântă îi arată

“- Câte-ai strâns cui vor rămâne?
După câte-ai alergat
Alte inime hapsâne
Aduna-vor ce-ai lăsat.

Dragoste şi bucurie
Nu avut-ai pe pământ
Poţi să spui la toţi să ştie
C-a fost goană după vânt…

In palma toamnei ruginiul,
In inima îţi creşte
Priveşti plângând acum pustiul
Ce-l simţi cum se lăţeşte.

Ţi-e inima bolnavă
Şi sufletul mâhnit
Te simţi ca o epavă
În pumni nu ai nimic.

Doar marea de durere
A unei vieţi pierdute
Lipsit de mângăierea
Celor agonisite.

Pe banca de la casă
Te-aşezi cu greu acum
Vezi toate cum te lasă,
N-ai nici un prieten bun…

Pierdut-u-s-au cu anii
Cei dragi ai tai, şi ei,
Au ruginit castanii
Din viaţă ce–ţi mai vrei ?

Pe banca şubrezită stă omu-ndurerat.
Picuri reci de ploaie pe pleoape se ivesc,
El mâinile-şi frământă iată s-a înserat!
Spre cer ridică ochii dar ochii se răcesc.

O voce, parcă aude în legănat de plopi…
Dar poate-i o părere, zadarnic este tot!
Iar vocea-I stăruieşte, răzbind chiar printre stropi,
Tresare omul nostru, cutremurat pe loc.

Va fii un vis şăgalnic
Cea voce care-i spune
C-un glas atât de tainic:
“- Trudiţi, veniţi la Mine!

-Sărmani împovăraţi,
Pe toţi Eu vă aştept.
Odihnă să luaţi
Primiţi ce-I înţelept !”

Dar oare ce-i cu vocea
Şi cine îmi vorbeşte ?
“-Eu dăruiesc – iertarea
Isus e sfântul rege!

Vai mie păcătosul
Un glas aşa de dulce
Dar ce e cu trecutul ?
Păcatu-i ca un munte !

Şi Tu imi spui: “ - Iertare
Eu ţie-Ţi dăruiesc !”
Au, inima mă doare
Toate mă copleşesc!

Să-mi ierţi acum păcatul
Ce-l făptuit de-o viaţă?
Salvat o, eu sărmanul
Tu-mi dai acum speranţă

Şi vrei ca viaţa-mi pală
Prin sângele-Ţi s-o speli?
O, clipa să nu moară
Eterne – primăveri!

Isus Tu, Domnul, rege
Pe mine mă iubeşti?
Eu nu pot înţelege
În mine ce găseşti?

Trăit-am pentru mine
Eu n-am nimic a-Ţi da!
Plâns doar şi suspine
- Primeşte-mi inima !

Sunt un bătrân şi încă
Isus, Tu mă iubeşti?
Ce dragoste adâncă
Vrei azi să îmi areţi?

Îţi mulţumesc ! De-acuma
Eu, pot s-adorm plăcut
Deşi se duce huma
Trăiesc alt început…!