Fratele meu

Fratele meu
(oricare ai fi tu… )

Încerc acum ca să pricep
Durerea ce te arde...
Dar ţine mersul sfânt şi drept
Chiar dacă plângi pe cale.

Ţi-e grea azi rana, înţeleg!
Aş vrea ca să te mângâi.
E focul mare în al tău piept
Dar tu pe drum rămâi!

Te văd cum seara plângi cu amar
Rana ce te-apasă ...
Ai vrea să adormi, să uiţi de jar...
Dar totul nu te lasă.

Doreşti să scapi şi-ai vrea să fugi
De cruda amintire
Necazul, ce n-ai da să-l uiţi
Şi crunta despărţire.

Zăresc cum stai privind pierdut,
Pe geam cum ploaia cade.
Căci totu-ţi pare acum pierdut
În recile şiroaie...

Te chinuieşti, ţi- e aşa de greu...
Dar nu uita de Tatăl!
El, ştie tot amarul tău
Să nu uiţi niciodată!

Că tace- El e Dumnezeu!
Şi-I plin de înţelepciune!
Tu, crede azi că-n ceasul Său!
Cuvântul, El şi-l ţine!

Tu ştii, El, n-a înşelat pe nimeni
Din toţi câţi i-au urmat.
Nu te întoarce înspre oameni!
Păstrează-te curat!

Suna-va odată ceasul nostru
Al celor ce au suferit!
Căci îndurare Domnul nostru
Mereu ne-a dăruit.

El nu-şi va părăsi poporul!
Pe acei ce au răbdat.
Azi îţi vorbeşte Creatorul :
„-În palme te-am săpat!

Dar ancorează-te în Mine
În sfântul Meu Cuvânt!
Şi vei vedea cum el te ţine
În statornic Legământ!

Eu n-am uitat, deşi te doare
Acum necazul tău,
Voi face o mare lucrare
Căci Eu sunt Dumnezeu!

Tu vei sălta de bucurie
Şi vei uita că ai plâns.
Căci zâmbetu-ţi în veselie
El nu-ţi va mai fi stins!”
Alina T.