Iubirea

Iubirea
născută-n adâncul durerii,
mocnirea ascunsă a tăcerii.
E-un zbor deasupra a toate,
sfărâmă lăcate
Iubirea!

Doar ea în adâncul trăirii
lucrează ca serv al rodirii.
Iubirea, ne alege şi tot ea ne cheamă
ne spală şi schimbă, iubirea e mamă!

O mamă ce adesea în marea durere,
când tot ai pierdut, ea ţi-e mângăiere.
Cu inima-i caldă, bătând pentru tine,
duios îţi şopteşte, în braţe te ţine.

“-N-ai teamă copile, nu valul rămâne!
Cândva la Golgota am murit pentru tine.
Să crezi puternic că soarele-i acel
ce-n urmă se arată pe cer curcubeu.

Atunci în durere şi-n chinul amar,
plângând când urcam cumplitul calvar
privirea Eu ţintă la Tatăl ţineam
de unde-n mod tainic putere primeam.”

Iubirea, ea vine atunci când ţi-e greu.
Ea e lângă tine şi-ţi spune mereu:
“-Priveşte la Mine şi stai neclintit!
Din orice necaz vei fi izbăvit!”

Iubirea, e cerul din ochii de copii.
Iubirea, iubirea e pentru cei vii.
Iubirea e hora ce-n lanţ ea te prinde
măreţ se înalţă şi totul cuprinde.

Iubirea-i izbândă în orice încercare.
Puterea ce învinge şi-n veci nu mai moare!
Iubirea-i o apă ce vine de sus.
Iubirea, iubirea
E Domnul Isus!