Viaţa mea...
Viaţa mea...
Mi-ai aşternut petala, pe acele de spini
şi dor şi năzuinţe mi s-au curmat ades...
Totuşi dintre atâtea, pe mine m-ai ales
răbdând în aste cânturi, eu Ţie să-Ţi urmez.
Mi-ai dat în dar – o cruce, un mult setos calvar
dar singur n-o pot duce şi clipele sunt – jar!
Căzând înfrânt Isuse, Te chem în ajutor
groaza mă ajunse, ridică-mă te rog !
Înalţă-mă spre perla alba ce fericire închide-n ea!
Prinsă-n salba-Ţi să fiu stea, pe masă nestinsă făclie
Ca Tu privind mereu la ea, să te umpli de bucurie
Sărut pe măna Ta de nea, pecetluit pentru vecie !