De ce, Doamne bun, e atata durere,
Atata-ntepare amara-ntr-un ghimp?
Sa pot eu, iubirea curata a cere
Si iarna s-o schimb pe un alt anotimp?
Sa pot eu visarii sa darui nesaturi
Cum altii palorii culorile lor?
Cand pasari albastre zvacnesc dintre laturi,
Sa-nlarg peste zboruri al luminii condor?
Si-n mana cu Tine stapanind deversarea
De dragoste-n rana din care rasar,
Eu vreau sa Te aflu, Tu doresti cautarea
De Tine in sfinti, sentimente si har.
Sublimul mirat de intinderea marii
In care sadit-ai samanta de pasi,
Tu fa-mi-l credinta in deplinul aflarii-
Iertare pentru ghimpii cei in lume ramasi.