Frang stancutele pe-un camp aripi vanturii,
Gandurite stau priviri in ceresti copii,
Leganata umbla-n tei ambra de visari,
Parca-ar fi zenit cand iei norul de pe zari.
Se ascund in chihlimbar anotimpuri verzi,
Au trecut in necuprins vorbe-n care crezi,
Pascu-le si le tot man spre o rima iar;
Vorbele mi-au ingropat viata-n calendar.
Si de-atata peisaj, ochiul meu e dus
Tocma-n tinda unui deal si priveste-n sus:
De acolo vin culcus, aripi de iubiri,
Clocotiri de echinocsi parca-s regasiri.
De-adevar invesmantat in vorbiri de nea,
Prinsa-n cuie de argint pe fiinta Sa...
Si nu tremur, ci-anotimp am in palmi sclipind
Cand Il vad pe Domnul meu lumile iubind.