Iubitul meu copil plecat…Ev Luca 15:11-24
Iubitul meu copil plecat,
De-atâta vreme de acasă,
Mi-e aşa de dor, nu te-am uitat
Şi grija ta din greu m-apasă,
Acum eu m-am gândit să-ţi scriu
Să ştii ce fac şi că sunt bine,
În Domnul eu sunt fericit,
Acasă e belşug de pâine.
Dar mă gândesc la tine ades’
Tu cum o duci? Eşti sănătos?
Îţi merge bine prin străini? ,
Eşti bucuros?
De-aş şti că ţie-ţi merge bine,
Chiar dacă suntem despărţiţi,
N-ar plânge inima în mine,
N-aş lăcrima printre suspine,
Aş fi mai liniştit.
Din ziua-n care tu te-ai dus
După ce „ţi-ai cerut averea”,
Eu tot am suspinat şi-am plâns,
De lacrimi mi-a slăbit vederea,
Şi primul mă trezesc în zori
Că noaptea mi se pare lungă,
Mă rog lui Dumnezeu şi cer
Ca dorul meu să te ajungă.
La poartă merg încrezător,
Te caut cu privirea-n zare…
Şi orice om în depărtări
Cu tine seamănă îmi pare,
Iar după ce mă liniştesc
Că-ci nu te văd ca trecător,
Mă duc să mai lucrez ce pot,
Să-mi treacă ziua mai uşor.
Apoi spre seară la asfinţit,
Trudit mă duc din nou la poartă
Că mă gândesc: „Dac-ai venit?
Dar nu ştii cum vei fi primit” ?
…………………………
Aşa te-aştept până târziu,
Mai schimb o vorbă prin vecini,
Şi fraţi buni de credinţă,
Că şi ei au copii plecaţi
Şi tare sunt îngrijoraţi
De viaţa şi de soarta lor…
Când noaptea s-a lăsat deplin
Şi nimeni nu mai e pe drum,
Mă duc în casă şi mă-nchin
Convins că Domnul care-i bun,
Mă poate înţelege acum,
Doar El e Tatăl tuturor
Şi ştie ce-i acela dor
Durerea de părinte.
El e a toate ştiutor
Atotputernic, iubitor,
Nu vrea moartea celor ce mor,
Îi vrea întorşi din calea lor
Ce duce spre morminte…
Ai milă, Doamne!
Zic, Amin!
Încerc să dorm puţin…
Şi-n inima şi-n visul meu,
Am înţeles de-atâtea ori,
Mă înştiinţează Dumnezeu
Pe calea ta sunt spini, nu flori,
Eu prin credinţă văd mereu
Deşi tu nu vrei ca să-mi spui
Că tu în lume o duci greu
Şi ai ajuns al nimănui
Vai , fiul meu…
Un singur sfat aş vrea să-ţi dau
Ţi-l dau din inimă de tată,
Întoarce-te la Dumnezeu
El te iubeşte şi te iartă,
Te iert şi eu!
De ce să stai printre străini?
O lume-nşelătoare
Doar cât ai bani sunt „prieteni buni”,
Dar când ajungi sărac în drum,
Te calcă în picioare.
După ce-averea-i risipit,
În chefuri, în plăceri,
Toţi prietenii te-au părăsit,
Nu mai sunt azi, cum au fost ieri,
Te-au păcălit…te-au folosit…
Te rog să-ţi vii în fire-acum,
Acasă ai belşug de pâine,
Tu rabzi flămând pe-al lumii drum
Duci viaţă ca de câine…
Dar hai ridică-te că poţi,
Leapădă ce te-opreşte…
De ce să fii slugă la porci?
Când poţi acasă să te-ntorci?
Nu-l asculta pe „cel viclean”
Că bine nu-ţi voieşte…
El zice: „Totul e în van,
Acum în zdrenţe?, un sărman?
La tatăl tău vrei să te-ntorci?
Crezi că te mai primeşte?”
Da dragul meu, eu te primesc
Aşa cum eşti să vii,
Eu niciodată n-am dorit
Ca tu să fii fiu rătăcit.
Dar ţi-am dat şansa să alegi
Să poţi tu singur să-nţelegi
Pe calea largă dacă mergi,
Te duci înspre pierzare…
Ce-ai semănat, culegi!.
Dar dacă acuma te-ai trezit
Din somnul morţii ce-ai dormit,
Nu poţi da timpul înapoi,
Un singur lucru poţi să faci
Prin pocăinţă să te-mpaci
Cu Dumnezeu şi-ai tăi…
Să zici cum zice o cântare
Ce o cântai în Adunare:
„Aşa cum sunt la Tine vin
Putere n-am, Tu-mi fii sprijin,
Mă spală-n sângele-Ţi divin,
O, Mielule, eu vin, eu vin!”
O, tată bun şi răbdător,
Păcatul meu e aşa de greu
Atât te-am întristat,
Nu-s vrednic să fiu fiul tău…
Dar astăzi mă întorc smerit,
Mă doare de al meu păcat,
Măcar argat să fiu primit,
În lume n-am fost fericit
m-am înşelat.!
Azi, când citeşti ori când asculţi
Scrisoarea ce ţi-am scris,
să ştii că dacă mai trăiesc,
te-aştept aşa cum ţi-am promis.
În braţe vreau să te mai strâng
să-ţi spun cât te iubesc, să plâng,
să plângem amândoi.
Şi-n casa mea din nou să fii
cel ce aduce bucurii,
prilej de sărbătoare,
copil iubit între alţi fii
cu viaţă roditoare…
Vei face aşa cum doreşti,
Cum crezi că e mai bine
Dar tare mult m-aş bucura
Acolo unde te găseşti,
De-ai înţeles durerea mea,
Să te ridici, să te grăbeşti,
Să nu-ţi fie ruşine,
Cu lacrimi să te pocăieşti
Din inimă cu drag să zici
Vin „Tată, azi la tine”…
Iar de vei zăbovi să vii,
Dar vei veni în vremi târzii,
Când eu voi fi plecat,
Şi-atunci să ştii, te-aştept cu drag
Să ne-ntâlnim în veşnicii
În Cerul minunat!!!
Amin!!!
De Teodor Groza 02.02.2010
Vişeu de Sus