E dimineață, zorii se aprind,
Curînd și soarele apare,
O nouă zi, lumii vestind,
Chemînd pe toți la deșteptare.
Încă puțin și totul fierbe,
Ca pe un mare șantier,
Intensă-i munca, e acerbă
Aici nu e, nici un șomer.
Mărețe pietre, albe, vii,
Așteaptă de a fi lucrate,
Cioplesc cu zecele de mii,
Formînd din ele „nestemate”.
Ciocane, dălți, lucrează greu
Din zori și pînă-n seară,
Îți schimbă caracterul tău,
Tăind și aruncînd afară.
Te vezi? Privește ești și tu,
Printre acele pietre tari.
Ești obosit, ai spune „nu”
Neobosiților pietrari.
Din nou, pietrarii vin pe drum
Să te cioplească adînc,
Nu știi, începe-vor acum,
Sau îți mai lasă timp.
Ascultă, unul a-nceput,
Lovește fără veste,
Te știu, te doare, te-a durut
Zadarnic, el din nou lovește.
Și altul s-a apropiat
Pietrar, de aceiaș meserie,
Te ispitește spre păcat,
Cu mare chef și veselie.
Mai vine unul, ce să vezi?!
E un frate de credință.
Primita-m împreună un botez,
Spălați am fost de aceiaș pocăință.
- Spune, pietrar îmi ești, sau frate?
- Păi... pietrar îți sunt acum.
- Schimbata-i tu credința poate?
- Nu, dar am eu... un alt drum.
Se furișază încet, tiptil,
Ce e, fantomă sau o doamnă?
Se mișcă sigur, dar subtil
E un pietrar, vicleana boală.
- Isuse... si asta-i peste mine,
Cum să mă lupt cu ea?
Am fost la doctor, dar nu-i bine,
Te rog, nu mă lăsa.
- Copilul meu, Eu stau mereu
Asupra ta de veghe,
Și cînd oftezi de-al vieții greu
Și crezi că nimeni nu te vede.
Și cînd de-ai tăi ești părăsit
Și nimeni nu te-așteaptă,
Te-am susținut și te-am iubit
Să urci mai sus, o treaptă.
Iar cînd dușmanul te-a lovit
Și totu-ți sta-mpotrivă
Atunci, tot Eu te-am izbăvit,
Te-am ridicat cu grijă.
- Isuse... dar boala cînd m-a pus la pat?
Aveam dureri și te-am strigat.
- Și-atunci în brațe te-am purtat
Și trupul ți l-am vindecat.
Te vreau un om cu caracter,
Matur și fără pată.
Răbdarea să o ai „de fier”
Și pofta înfrînată.
Te vreau să fii umil, smerit
Cînd răul te apasă.
Chiar dacă ești adînc cioplit,
Nu pierde a mea șansă.
Să știi, pietrarii sunt ai Mei,
Ei toți își fac lucrarea.
Și fiecare dintre ei,
Te cresc și-ți întăresc suflarea.
Și cît de mulți pietrari ar fi,
Ei toți sunt de la Mine,
Trimiși cu scopul de-a zidi,
O nouă viață-n tine.
Amin!
1 Petru 5.10 „Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veșnică, după ce veți suferi puțină vreme, vă va desăvîrși, vă va întări, vă va da putere și vă va face neclintiti.”