Un ticălos
Sunt un mare ticălos
Pân” la măduva şi os
Cel mai mare în sfârşit
Am şi premiul mult râvnit.
Căci am fost , am fost versat
De idei halucinat
Arealul colectiv
E păcatul dulce un pic
Păcălici şi inamic
Este omul cel stupid
Şi parşiv şi ticălos
Ce nu ştie de Hristos.
Dar m-am prins
Cam leşinat
Şi m-am prins pe la păcat
Şi am strigat în gura mare
Ticălosu-le ce faci
Cu-aşa putredă purtare
Dacă eu tot vorbesc cu eu
Şi m-alint ca şi cel rău
Când nu ştiu de Dumnezeu
Vezi de treabă-ntru cuvânt
Ştie Diavolul râzând
Să ademenească omul
Dară eu mai bine
O sa-i dau şut cu piciorul
Şi nu te ploconi la iertări
Când ţi-o plăcut
Zice el cam încrezut
C-o să mori cu-ndestulare
Şi n-o să primeşti iertare.
Faţa lui Hristos văzând
M-a făcut să plec plângând
C-o murit şi ticălosul
Ca orice om de rând
A murit faţa de eu
Stă şi zilnic în tranşeu
De păcătuieşte-o clipă
Stă trei zile în beznă mică
De păcătuieşte mult
Stă-n tranşeu căci ia plăcut
De Isus El n-a ştiut.
Zile-ntregi la sfâşiat
Sufletul cel zbuciumat.
Dară când el l-a aflat
Stă numai într-un cântat.