Pe dealuri cu Domnul in seri de uitari,
Cu anii departe ca niste naluci,
Cu ape nestinse in ochi de atunci
Si vatra iubirii curgand inspre mari,
Pe dealuri cu Domnul, senin orizont
Cu roua-nvierii pe degete lungi
Si paine iubirii pe care o frangi,
Ca-n vanturi corabii albindu-se-n port.
Pe dealuri cu Domnul, asa e de-acum,
Canina durere in latul ei sta,
Nu musca, nu tipa, la om nu se da,
Pe dealuri, deasupra de lumea de fum...
Si-o clipa de Christ inviat m-a-nsutit
Mii si mii de arpegii peste dealuri arzand
De o alba clipire intru care patrund
Ca si vazul de aur intr-un ochi neciobit.