CREDINŢA ŞI IUBIREA
O RĂMÂI…prelucrare
O Isus rămâi la mine,
Te iubesc atât de mult,
De mi-e dor de tine Doamne
Stau în rugă să te-ascult.
În al umbrei întuneric
Te asemăn unui prinţ,
Ce se uită să se-adape
Din ce este nepătruns.
Şi prin vuietul de valuri,
Prin mişcarea ‘naltei ierbi
Vin la Tine să se scape
Cerbicii, oamenii răi.
Eu te văd răpit de farmec,
Cum îngâni cu glas domol,
Şi Tu zici neprihănire
Şi primeşti sufletul gol.
Şi privind la luna plină
La văpaia de pe lacuri,
Eu sunt nou doar în credinţă,
Eu sunt picurul din faguri.
Şi mergând pe-această cale
A credinţei ne-nvechite,
Vin m-asigur de iubire,
Am un suflet cald, fierbinte.
Astfel zise lin iubirea
Bolţi asupră-mi clătinând
Mă rugam la-ei chemare,
Şi-am plecat pe drum cântând.