A sosit ceasul
E vreme de încercări creştine
Şi tot nu ştii că-i vreme de urcat,
Păstrează mintea ta la revenire,
Că va sosi şi ceasul de ‘nălţat.
Aceasta este vremea ei ştiută doar de Tatăl,
Şi nu cerca ca să vorbeşti de-o alta.
Să nu te crezi că ştii ce-aduce ceasul,
Că nici nu ştii ce-aduce Duhul când eşti gata.
E vremea de rugat pentru virtute,
E vremea de secerări de caractere.
Şi nu uita creştine că-ncercarea
E timp de ridicat ochii spre cer.
Vremea noastră este bună,
E vreme de libertate şi de ţel.
Şi nu călca de bună voie vreo poruncă,
Că-i timp pierdut şi altul cum să-l ceri?
Visarea are vremea ei în rostul vieţii,
Şi plângerea şi râsul şi uitarea.
Deci nu te plânge când în faptul dimineţii
Tu te trezeşti să-i porţi chemarea.
Nu te uita la tine, nu te uita la vreme,
E rostul ei de-i bună sau e rea.
Priveşte şi-nţelege azi ce-ţi cere
Şi nu uita : Aceasta este vremea ta!