GELOZIA
Când se vede ca se poate
Omul cel necuminţel
Te prosteşte chiar în faţă
Ca să se arate el
Iţi chiar taie tot elanul
Dar văzând ca minte-ai pică
Te dispreţuieşte-n vorbe
Şi te ia şi de-o aripă
Şi daca tu continui
Să te tot ridici la minte
El se caţără pe tine
Fi băiete, fi cuminte
Am văzut eu am văzut
Spune gelozia-n perna
Dar de lene mi-a plăcut
Şi o arborează-n berna
Ce sa vezi aici nu-i cer
Şi gelosul se dospeşte
El nu ştie de păcat
El nu lupta vitejeşte
El da este o licheană
Şi s-agaţă de-alte minţi
Ea nu ştie că-i profană
Şi e rea si şterge frunţi.
Eu îmi apar mintea calmă
Fără de zeflemiuneli
Dar cu gura geloziei
Am avut dulci răzbunări..
Gelozia e o fată
Care este numai ea
De e alta mai deşteapta
Mai frumoasă,înţeleaptă
Oropsire…. viaţă grea.
Gelozia e-o comoara
Când tine de-adevăr
Este buna socoteală
Bate bine din picior
Gelozia e-o tunică
Ce se poarta de ţi-e frică
Dar ca să tot fugi de ea
Să o faci jumi–juma.
Dă din ce ai şi la altul
Ca atunci da socoteala
Gelozia va dispare
HAi să o băgăm la oală