Ţie muşuroi
Ţie dragă muşuroi
Te slăvesc
Dar eşti gunoi
Să mă-nchin-naintea ta
Dacă a-i fi tu cineva
Nu mă-nchin
Sunt prost dispus
Muşuroiul e propus
Astăzi de protipendadă
Ca să fie pus grămadă
Ca să fie cât un munte
De necaz dai chiar oriunde
Când auzi de-aşa ceva
Chiar se pierde vremea…
Şi se caţără pe dansul
Toţi eroii nătăfleţi
Şi se ospătează-n vorbe
10 fraţi şi târgoveţi
Împreuna cu Hiliel
Cel mai tare alpinir
Doară de tradiţii goale
Bune doar de coviltir
Vedeţi vârful ce lin este
Ce de coame ce de stânci
Ba da ,văd ,chiar azi amice
Am călcat pe el prin lunci
Şi nu văd ce-ţi lală gura
Eşti chiar prost şi un mişel
Caci tu faci din metru poate
10000 mm de-ai lui Hiliel
Şi prostii exagerări
Dară dacă
Bat mai tare din picior
Se alunecă la vale
Tot alpinul de furnica
Ce de altfel
Altă treaba n-are
Şi e nostim şi scolastic
Bine foarte, bine socotită
Eu contemplu azi prostia
Plina de îmbelşugări
Hai mai bine
Ca să mergem
Sus pe munte
Fără surle şi da
Fără trâmbiţări
Şi eşti vrednic de oftat
Căci tu ai crezut că
Vorbele de vine pline
Sunt vreo nestemata dulce
Tu eşti chiar prea prost vecine
Eu cu tine nu m-aş duce
Nici la şcoala ta
Nu aş avea prea ce conduce
Hiliel tu dragă
Altă treabă aş avea
Astfel zise simplul cel amice
Vecinul cel îndrăzneţ
Ce prinse pe Păcală-al nostru
Şi se râse de el glumeţ. .
Poţi sa scapi de versu-acesta
Dacă tu te pocăieşti
Căci …cu nebunul
Şi cu prostul
Nu chiar rar te întâlneşti
Dar să ştii cuvântul tare
Nu fii supărat pe el
De ai o mândrie mare
Şi de-l calci acum ninţel
Muntele o să dispară
Ca un muşuroi de rând
C-ai făcut o socoteală
Mai proastă ca un om de rând
Fi deci om şi schimbă-te
Îţi urez numai de bine
Şi de multă minte-n cap
Că ai trecut pe unde
Umblă prostul ca posac
Vrei să ai înţelepciune?
Cuminţeşte-n idei
Hai pe munte măi vecine
Alpinişti sa fim
Haide,haide,
Hai cu mine
Haidem vrei ?
10 fraţi sau dus pe munte
Au escaladat şi vestul
Au pornit apoi virtute
Întrecând chiar Everestul
De teologie sumbră
Bună doar de ploconeală
Şi doar vor să lupte
Oare şi cu papi?
Oh ce buna socoteală….
Îmi pică
Chiar şi mintea de ruşine
Căci cu lupa lor senilă
Au văzut un muşuroi
N-au văzut ce o să vină
Costă dar orbirea această ,
Costă, singur se plăteşte
Şi cei înşelaţi de dânşii
Judecata cuminţeşte