SENATUL VIRTUAL
Dedicat Corpului de conducere al Cernicăi
S-o întrunit din nou Senatul
Să vaza de ce a fost comis păcatul
Diplomaţie occidentală
Un schizofrenic băgat din nou la oala
Nu milă pentru neputinţă
Şi n-aşteptau cuvinte de căinţă
Încurajări nicicând si niciodată
Decât privire rece
Ca din adânc gătată…
Apoi se zice ca
Diplomaţia nu_i minciuna
Vreo Zece o sa fie transferaţi
Şi sunt cu musca pe căciula
În plasa pica subsemnatul
Cel care a comis păcatul
Că de buna voie şi nesilit
Întru diplomaţie
A vrut sa-i fie ca sfinţie
Să plece să trădeze turma
Lui îi plăcea la preoţie….
Dar nici nu încape îndoială
Ca să înveţi tu de Dreptate
Să vezi priviri calde şi iertări
Ca din Hristos sperate
Nu dreptatea lor nu avea milă
Nici de orfan, sau dizabil
Nicicând si mai ales silă
Deşi s-a dovedit ca-i şi normalitate
Şi biblic competenţă.
Răceala şi multa clar indiferenţă
Nu se-nţelege în şcolile levite
Deşi s-a dovedit
Ca-i aparent normalitate
Şi biblic în sfinţire
Puţina complezenţă.
Ca Hristos e dulce şi fierbinte
Prin Duhul Sfânt în profesorul predat
Intru prezenţă .Era acolo aşa ceva ?.
Era doar profana ştiinţa omenească
Nu cea luata de pe faţa lui Isus
Deşi aceasta afirmare de vers
Va pare o grosolana cutezanţa.
Voi nu iubiţi Nici Duhul
Si nici neprihănirea
CU aşa scoală de nu umbla
Pe la studenţii sinceri Isus
Si da Neprihănirea
Va trebuie 1000 de ani
Ca sa-i grăbiţi venirea
Scuzaţi-mă dar Duhul
Te-învaţă chiar intr-o clipita
Cu sa salvezi un suflet
Şi cum să ai coroană
Şi de stele frumoasa reuşita
Lăsaţi-mă ca să rămân
Mai neşcolit in ale voastre
Eu am pe Domn Isus
In inima ca Oaspe
Eu n-am văzut nici tu prudenţă
Nici intelect clarificat în Duhul
Nici ruga împreună…
Ci doară veşnic
Şi rece imprudenţă
In har nicicând
Dorind o complezenta
Nu ci doar apăsare
Si trimetere la cazne
Sa îl citească pe
Vrednicul Eminescu Spiritistul
Să-l laude ca Dumnezeu
Pe filozoful Noica
Pe teologul Brunner
Sau pe domnia sa Jurăscu
Ca păcat e-acoperit
De ei şi-s sigur mântuiţi
Daca Ţi-n înşirări de basme
Şi prea puţin
Am sa citesc Sfânta Scriptură
Jurau ca-i sfat bun şi cărţi prea sfinte
Ca orice om chiar cat de tare
De citeşte un filozof ne-sfânt
Dara sfinţit de dânşii
Nicicând si niciodată
Nu vor pica de la căile prea sfinte…
…Si se citesc de zor atâtea cărţi profane
Ca sa întârzie grăbirea mai cu grabă
Şi să-tot fie ascuns un adevăr
Sa fie-n adventism doară mahrame şi.. gâlceavă
Hai sa-i citim pe cei mai sfinţi din interpreţi
Oh sfinţia voastră întunecată de demult
N-aveţi în cer ca raportare nici fapte nici cuvânt
Şi câta pricina de poticnire azi exista acolo sus la voi
În ceata de păreri prea serbede
În marea lumii adventistă
Sunteţi pentru chiar generaţii
Ce n-au ajuns mai sus decât puteau ajunge
Pentru ca-n fapte Academia Biblică
În suflete vă plânge
Şi vă doresc de mântuire
Dar răspicat va spun
Aşa vorbeşte Domnul
Sucite sunt la voi
Credinţa cea cu fapte
Şi chiar de-am semănat
Cu indiferenta prin
Siguranţa discordantele volume
De iniţiere de proastă chiar Ştiinţa
Eu ştiu despre Hristos
Ca discordantă trestia–n principii
Doar de mântuire
Nu se va clătina îndată
De vrei să îl slujeşti doară pe El
Şi îţi ajungi aşa sfinte ambiţii.
De-aceea calcaţi mai mult pe reputaţii
Şi fiţi în cele sfinte mai cu zel
Caci în curând pica-vor advente constelaţii