ŞI
PREDICATORI NESFINŢIŢI
E secetă cruntă, pământu-i ars şi-i soare arzător,
Cad plăgile Egiptului pe un pământ rătăcitor.
Păşunile-s uscate, gem vitele de apă,
Şi trişti sunt pământenii şi fiara blestemată.
Aveţi răbdare, încă e ceasul cel solemn,
Staţi treji la ale voastre fapte voi conducători moderni.
Voi străjeri întruchipaţi, întoarceţi-vă astăzi,
Poate veţi fi cruţaţi din ultimul măcel.
Lăsaţi să moară oameni şi chiar predicatori,
Li s-a uscat şi limbă – cuvânt negrăitor.
Căci aţi vestit doar pace şi viaţa ce-o aveţi
Pedeapsă înzecită purtaţi în Univers.
De n-aveţi suferinţi în lucrul vostru crunt
E că n-aveţi credinţă ca să speraţi mai mult.
De-aceea graba voastră de-a fi în’’ştiinţaţi’’
E lipsă de povară, voi Cuvântul predicaţi.
Nu cercetaţi morminte, nu disecaţi profeţii,
E neagră cutezanţa, trăiţi Cuvântul Vieţii.
Şi Arca voi o umpleţi cu scene, amintiri,
Dar voi luaţi ciocanul şi veţi vedea martiri.
În graba voastră mare de-un milion de ani,
Vă trebuie sfinţirea un bilion de ani.
Voi prelungiţi mormântul şi de nu vă treziţi
Vă veţi topi de frică în ani ce vor veni.