VAICAROZA
De-i durerea chiar letală
Inima de ţi-e amară
Numai roza din grădini
Ce răsare fără chin
Optimismul aducând
Mângâierea lunecând
Va aduce primenire
La o inimă in jale.
Adă roza ta in mine
Vaica.. uit-o vezi tu ştii bine
ROZA ţine din iubire
De suspine ce har ţine
Ea e clipa de dulcire
Amăruiul dat de sine
E durerea ce încruntă
Ghetsemanii din poruncă,
Şi priveşte deci la cruce
N-a uitat n-a suspinat
Nici chiar nu a murmurat
Soarta asta
E uitată de măcel
De răzbel ,de revoluţii
Are cont întru castel
Şi primeşte contribuţii
Fă un cont din ea acum
Dragă vaicaroza
Căci mormântul este gol
Şi nu pică frunza
Fi-va cer odat şi roze
Şi gândeşte-te la El
Fi-va dat la-o parte chinul
Şi veni-va si alinul
O să treacă suferinţa
Din iubire pentru Miel