IOSIV SI FRATII SAI partea I
(Iosif, intr-o asa-zisa sala de judecata. Se afla in mijlocul unei multimi care urmeaza sa-l judece: este si Potifar acolo, martorul acuzarii, alti strajeri (in picioare) plus judecatorul (care sta asezat turceste). Iosif isi incepe sustinerea nevinovatiei, e cu fata la judecator.)
- Ma cheama Iosif, din Hebron
Si sunt nevinovat, stapane,
Ma lasa, deci, ca orice om
Povestea vietii a mi-o spune
Caci eu de cand ma stiu pe lume
Nu am calcat vreun juramant
Sunt tanar dar cunosc anume
Cum se traieste pe pamant.
Cararea vietii mi-e calcata
De pasii Domnului intai
Imi e constiinta curata,
Ma-ncred doar in cuvantul Lui…
(Iosif da sa mai spuna ceva dar Potifar fierbe de manie si vrea sa se adreseze judecatorului. Potifar ii vorbeste judecatorului.)
- In temnita, de grab-arunca
Pe omul asta mincinos!
Caci mi-a calcat onoarea inca
Pe cand il stiam credincios
Sa-si uite numele si neamul,
Acolo sa imbatraneasca!
Il binecuvantai cu rangul
Si-nsarcinare-mparateasca,
L-am pus mai mare peste toate
Averile din casa mea:
Pe vistierie si bucate
Iar el aleasa vrea sa-mi ia.
(Judecatorul ii face semn strajerului (dand crezare spuselor lui Potifar), sa-l inchida pe Iosif.)
Iosif tacu si a-nteles
Ca n-are cum se apara.
El era fiu de neam ales
Iar fapta nu era a sa.
Vedem un colt din temnita unde ramane inchis.
Isi puse capul pe o piatra
Si obosit de-atata ura
Din viata lui nevinovata
Ii aparu o picatura…. In vis
(Fratii lui Iosif sunt la camp cu oile, vedem pajiste si animale multe. Stau cu totii jos si se sfatuiesc in privinta lui Iosif.)
(1) “-Ce facem fratioare
Cu Iosif, cum il pedepsim?
Se crede peste noi mai mare
Si stiti cu toti ca nu-l iubim
Caci nu e neam de-al nostru, frate
E un strain, un ingamfat
Viseaza-ntruna s-aiba parte
De scaunul de imparat.
(In departare il vedem pe Iosif imbracat cu haina pestrita, carand merinde grele pentru fratii sai.
Fratele 2 vorbeste ironic si cu multa rautate.)
(2)- Priviti cum mandru se arata
Si cum paseste el agale….
Haina pestrita cum o poarta…
Plecati-va Mariei Sale!
(Fratele 3 vorbeste ironic si cu multa rautate.)
(3) -Sa-l omoram aici, acum
Tata nu va afla vreodata!
“Poate s-a ratacit pe drum,
L-au sfasiat lupii, tata
La noi n-a mai ajuns cu apa
Si cu merinde cum l-ai pus.”
(Fratele 4 are ceva mai mult suflet decat fratii sai.)
(4) -Mai bine-l aruncam in groapa,
Ne-om hotari pan’ la apus.
(Cativa frati il apuca pe Iosif de maini, il ridica in sus cu intentia de a-l rani.)
-Feriti-va sa varsati sange
E un copil, lasati-l jos
(Iosif se zbate sa scape din mana lor, se tanguie in zadar. Fratele 5 vorbeste ironic si cu multa rautate.)
(5) -Ooo, stapanul nostru plange…
N-am mai vazut rege fricos…
(6) Ia sa vedem cine-l salveaza
….Visele lui false de noapte….?
Sau poate luna-ngenuncheaza…
Soarele i se-nchina, poate....
----------------------------------------------------
Si cei pe care ii iubea mult
Cu-atata ura-l acuzau….
Adanc in suflet l-a durut,
Nu-ntelegea de ce-l urau.
Inca de mic copil stia
Ca pentru fratii sai iubiti
Putea oricand viata sa-si dea…
Iar astazi sunt asa porniti…
De parca nu-i mai recunoaste…
Ceva pare ca s-a-ntamplat…
In ganduri, tainic i se naste
‘Ndoiala: “oare-s vinovat?”
Dara cu ce gresit-am oare???
Ori poate nu i-am salutat,
O fi prea putina mancare,
Sau poate c-am intarziat..???
Intrebare dupa-ntrebare
Il ametira intr-atat
Ca n-auzi in departare
Zarva si zgomote-n amurg.
(Spre fratii lui, aflati undeva langa groapa, se indreapta un grup de comercianti ai vremii. Fratii lui Iosif se ridica in picioare si cauta sa intre in vorba cu unul dintre ei (cel mai impozant, mai bogat si mai greu de abordat).
(7) N-ai vrea sa-ti vand un rob, stapane
E foarte tanar dar munceste
Poti sa-i dai doar un colt de paine
Chiar de-i e greu, nu oboseste.
(Vanzatorul de mirodenii nu ii baga in seama, isi vede mai departe de drum dar acestia insista.
Ceilalti frati il trag pe Iosif din groapa si il aduce in fata vanzatorului.)
(8) Ia uita-te putin la el
(Vanzatorul isi arunca ochii la Iosif, ii face semn unei slugi sa-l evalueze.)
Zece arginti si poti sa-l iei
(Acesta din urma ii face semn ca e ok. Vanzatorul innumara 10 arginti)
Ei capata curaj si negociaza….
E intelept si frumusel
Mai pune zece, daca vrei
(Vanzatorul de mirodenii iar nu ii baga in seama, isi vede mai departe de drum dar acestia insista).
(9) Si tine minte azi, stapane
Cand o sa vezi ca-I inimos
O sa iti amintesti de mine
(Vanzatorul se indupleca greu dar le mai da 10 arginti.
Fratii sunt multumiti…ca si cand au facut afacerea vietii lor.)
E drept, e bun, e credincios….
(In timp ce il vedem pe Iosif (filmat din spate) plecand cu vanzatorii, acetia il smucesc, il tarasc, Iosif se impotriveste… povestitorul spune strofa urmatoare)
Oh, cat de cruda ii fu soarta
Cand a ramas printre straini
Si cat de dor i-era de tata……
Sarman copil cu frati haini.
……………………………………
(Revenim la interior de temnita. Iosif se ridica de pe piatra unde atipise si a visat. E ganditor, trist)
“S-au adunat sute de zile
De cand n-am mai trecut prin vale
Sa-mi spuna tatal meu: “copile,
Ai ochii mamei tale
Si chiar de batranetea vine
Mie nu-mi pasa fiindca am
Incredere deplina-n tine
Esti demn de fiu lui Avraam.”
Oare cum mai arata tata?
Ce-o face-acum Beniamin?
Deschisa este oare poarta?
M-asteapta cineva sa vin?
Mi-atat de dor de firul ierbii,
De casa si de fratii mei,
De oi, de camp, copacii, cerbii -
Oh, ce n-as da sa zbor la ei”
(Se apropie un coleg de celula (fost paharnic al lui Faraon) care vorbeste singur, ingaima ceva dar nu se intelege nimic.)
Chiar langa el rasuna soapte
Parca din gura unui.. mut
-Un vis ca cel de asta noapte,
Nicand eu nu am mai avut.
(Iosif, se intoarce cu fata spre el si din ochi il intreaba despre ce e vorba.
Paharnicul inca nu isi gaseste cuvitele. E contrariat dar si suparat ca nu intelege ce e cu acest vis.)
- O clipa, gandul sa-mi adun.
Eram chemat la Faraon
Si se-ntampla tot eu sa pun
In pahar vin marelui domn.
Multi ani frumosi trait-am bine
Paharnicul din curte-am fost
Azi toti s-au departat de mine
Si nu mai am pe lume rost.
- In visul tau e bucurie
Caci in curand te vor chema
Si iarasi bine o sa fie
In scaunul si slujba ta
Cand vei sta iar langa-mparat
Sa iti amintesti si de mine
Spune-i ca sunt nevinovat
Si Domnul s-o-ngriji de tine.
- Oare ma cheama si pe mine?
Un vis ciudat avui si eu:
3 cosuri cu bunatati pline
Mandru purtam pe capul meu
Iar pasarile se-nfruptau
Din bogatia de bucate.
Inapoi oare o sa-mi iau
Slujba si eu, Iosife, frate?!
- Ei bine, dragul meu, ma tem
Ca-n visul tau nu e scapare
Si ca-n trei zile, pe un lemn
Vei atarna-n spanzuratoare.
Trecura zilele ca gandul
Si, precum Iosif prevestise,
Unu-si lua-ntre curteni randul
Iar celalalt viata si-o stinse.