Şoapte de primăvară
Vechi astru ce darnic împarte lumina
Ma-mbie să fiu trecătoare deplină,
Culorii ce curge din roua lucindă
In verdele fraged din iarba plăpândă.
O clipa şi veghea cu versul o schimb
Când Haru-nfloreşte cuvântului nimb,
În limba iubirii să-mi scutur bobocii
Petale să ningă cum lanuri din macii...
Toate mă cheamă şoptindu-mi cu dor
Când umbre pe dealuri încet se scobor,
Să iau primăverii un colţ cu-mprumut
Tăgada în schitul de taină să-mi mut
Şi vântul şopteşte în scurte ocoluri ,
Ciorchini destramând ca fulgii din nouri
Că flori înnoptate zâmbesc resemnat
Şi-n slavă răsună: Hristos A Înviat!
Freamătul viu simt şi truda fecundă
Ca focul ce arde în inima-mi blândă
Duh nevăzut, magic pe toate le-nvie
Superb le-noieşte şi scoate-n pruncie...
Las cântu-mi pe pragul candorii,
În rouă rămân trecătoare culorii,
Cu verdele fraged din gând neuitat
Şoptesc tuturor: Hristos A Înviat!
29.04.2010