O frunza s-a desprins din pom...
Si mana mea, mana de om
S-a-ntins indata, uite-asa
Si frunza a cazut in ea.
Am stat privind la ea uimit
Si-atatea ganduri mi-au venit...
A fost o frunza dusa-n vant
Spre-a se preface in pamant...
Dar a cazut in mana mea
Si-am zis: eu nu te voi lasa!
Ci te voi duce chiar acum, la casa mea!
Si in album, te voi pastra cu ingrijire
In cartea mea de amintire.
Acum, privirea mi-o ridic
Spre Tronul Harului si zic:
Parinte, daca voi cadea,
Luat de vant, in vreme grea
Si cand cu sufletul infrant,
Voi fi aproape de pamant,
Intinde-ti atunci, mana Ta
Si lasa ca sa cad in ea!
Ma spala de noroi si scrum
Asaza-ma-n al tau album!
Pastreaza-ma cu ingrijire
In Cartea Ta de amintire.
Ca impreuna cu cei vii
Sa inverzesc in vesnicii!
Amin