SA NU RANESTI !
Sa nu ranesti un suflet linga tine
Sa nu-l privesti ca tine mai prejos!
Sa nu il amarasti nici azi nici maine
Pentru ca si pentru el muri Hristos.
Sa nu-l mai ofensezi pe cel aproape
Zicindu-i cu dispret ca-i rau si e gresit
Adu-ti aminte ca de-atitea ori prea poate
Tu ai cazut si Domnul nu te-a pedepsit.
Sa nu lovesti cu vorba si cu fapta,
Chiar cit de minios atunci ai fi,
Caci Domnul osindirea blind rabdat-a
Si-i scris ca sa te manii, dar nu pacatui.
Sa nu infigi in inima cutitul,
Nu te grabi un om sa-l osindesti,
Ca cine esti, ca sa-ti asumi tu dreptul,
Sa-l judeci ori ceva sa hotarasti ?
Sa nu ranesti, caci o adinca rana
Poate singera fara a se mai tamadui
Mai bine din iubire iarta
Caci stii ca si tu astfel poti gresi.
Sa nu injosesti un suflet ca o floare
Ce-i firav si plapind in preajma ta
Caci floarea daca o lovesti, ea moare
Si cit de grea va fi osinda ta.
Sa nu tii ura sau necaz pe-un suflet
Caci cum iertam asa ni se v-a ierta,
Iar viata noastra e prea scurta
Pentru a rani, lovi sau judeca !