URLET DE …….LUPI
Lupii-s flămânzi,au obosit
Ca să mănânce-alături de o oaie
Nu e natura lor de poposit
Şi să se-adape-n veşnice izvoare.
Urletul lor îl simt,sunt lângă mine
Dar eu ca înţelept, şi-n cuget cu Isus
Doresc să fiu doar drept,cu fruntea sus
Cu El o duc din ce în ce mai bine
Inima lupului aş vrea s-o îmblânzesc
Să nu îl facă pe Domnul meu de veşnică ruşine.
Mă râd de el de lup,când
În loc de glas de miere şi simţire
E aspru şi nu tandru ci-arţăgos
Ci iritat că nu ştie de bine
Şi cel mai tare
Este când el zbiară
Hohot de râs nespus
Căci eu î-s blând
Păstorul meu mă duce la ape de odihnă
Dar el pustiu de Dumnezeu
Nu e cu El
Şi n-are inimă să-i spună.
Ei au sărit pe altă parte
Şi au intrat să jupuie pe oaie
Şi mieii-s mici şi lupul gras
Că a-nceput din nou la carne.
Nu ţine cont de oaia grasă sau e slabă
Dar ultima încape mult mai bine
Cea grasă seamănă cu el
Să nu se dea pe faţă de ruşine.
Să pară oaie ,să pară bun şi drept
Şi dinţii colcăie într-una
Dar fără răutate ca de porumbel
Eu sunt atent
Să nu fie linşate în vorbe,fapte chiar niciuna
Aşa e viaţa mea în staul
Doară Isus Păstorul are grijă
Să alipească sub-păstorul bun de aur
Şi dă putere-.n rugăciune
Să vadă oamenii cum poate
Ca să alunge lupul în desişă..
Mie dor de-al meu Păstor şi sub-păstorii de taină
Ca David păstor prea înţelept
Ce-alunga poate şi lup şi urs şi leul de la stână
Şi, era bun ,nobil şi drept şi nu avea ,o inimă haină.
Dar nu sunt toţi aşa ci s-au vândut
Ca Balaam să fie de ocară
Dar cu Isus Pastorul înţelept
Vom triumfa fie de-i iarnă ,vară.