Luceferii nu cad...

LUCEFERII NU CAD::...

Când zvonul vine pân la mine
Că sunt iubit prin Legământ
Ador luceferii aceia
Ce-au stat cândva
Lângă un tron împărătesc.
Şi tot se ospătau în cânt.


Aş vrea să–nvăţ
A nu dori să mai apună
Inima mea de lângă Miel
Mie dor de ziua cea mai bună
Să fiu şi eu un răstignit ca El.

Aşa se capătă un tron şi glorie măreaţă
Nu când pe apucate vrei
A dumiri fantoma eului de gheaţă.

De-oi reuşi ,nu ştiu, ţintesc în sus
Mi-e inima mai plină de iubire
Căci de la Isus am învăţat încet să gust
Ce e curat,frumoasa Lui neprihănire.


Luceferii nu cad decât stingheri dacă in taină
Pornesc răzbel iubirii de cristal
Şi nu au învăţat să creadă
Că doar Isus Hristos
E vrednic Rege ,iară supusii Lui
Prietenii din Cortul Lui regal.