In fata marelui portret

Nu se putea un Chip de cer
Fara de sange?
Ba da, dar deasupra existentei
Ar fi ramas in etern
Un glas ce-ar fi intrebat...
Pentru ce se plange?...

Nu se putea un Chip de cer
Fara cununa de spini
Ce atata priveliste doare?
Ba da, insa atunci un glas
S-ar fi tot auzit de-a lung de vecii
Pentru ce se moare?...

Nu se putea un Chip de cer
Fara de palme strapunse?
Ba da, se putea, dar in ce rani
Numele noastre ar mai fi fost
De pieire ascunse?...

Nu se putea un Chip de cer
Fara strigat de moarte
Fara de cruce?
Ba da , dar inima omului
Cum ar mai fi putut
Din moarte spre viata sa urce?...

Nu se putea un Chip de cer?...
Ba da, dar atunci, privitorule, tu
Ai fi lipsit
Isus si-a luat chipul acesta
Pe care-L privesti
Fiindca atat de mult te-a iubit!

Da, inteleg, cerul are chipul acesta
Cu atat mai frumos, mai maret
Cu cat ni se arata de moarte lovit...
Fiindca atat de mult te-a iubit!
Fiindca atat de mult m-a iubit!