L-am vazut pe El
In marea de cuvinte ce joaca intre file
Care sunt lasate aici in pomenire,
Fost-au mai aproape de mine tot mereu,
Acele ce faceau sa fie un ecou:
L-am vazut.
Cand se lasa culoarea in valuri aburinde,
Si lin pasea sa vie spre mine a ma prinde,
Caci adancit de doru-mi sa-L vad ma aruncai,
Si fara sa gandesc ce fac ma afundai,
Invaluit de ceata, prin apa tremuranda,
El ma prinsese iute, ca ma stia flamanda
Sa Il cunosc in fata si sa Il stiu aproape,
De ce nu uit ce-a fost? ca El m-a scos din ape.
Era atat de bine, sa sti ca ai scapat
Si nu ai luat de loc, asaltul adancimii,
Ca am vazut lumina ce sus era fixata,
De mugurii iubirii ce umplea lumea toata.
Era atat de bine...
Si El tinea Zidirea in sunet de trompete,
Ce anuntau ca vine si iar se va ivi,
Sa se ridice slava ce onora momentul,
Sa urce sus copii ce vin spre vesnicii.
Chiar daca nu deodata, in mine am simtit,
Ca se deschide zarea sa iasa dorul meu,
Si contopit cu cerul pictand am faurit,
Multe laude sfinte, doar Lui, de dragul Sau.
Cu inima aprinsa am tras atatea stele,
Sa fie o carare doream prin univers,
In randul celor sfinti sa ma alatur Doamne
Si jertfa sa o pun pe altar cu mare pret.
Caci Tu esti Cel pe care, cu lacrimi Te vedeam,
Si jos pe val sau iute, prinzand a mea faptura,
Si nici o adancime eu nu o strabateam,
Caci ai trimis din ceruri un sol pe a Ta masura.
Sa imi fie aproape si sa ma-ncurajeze,
Sa nu opresc de loc a mele melodii,
Ce fac sa se inalte spre El si sa lucreze,
In lauda si-nchinare doar sfinte simfonii.
Si merita momentul sa fie zugravit,
De primii ochi ce au, in cer locas gatit.
Fii primari adusi sa vada negresit,
Ca El este Mesia de mult aici venit.
In randul celor care vazut-au si minunea,
Si au ramas fideli cu dorul tintuit,
Acolo unde bolta facea pe cer viziunea,
Sa fie tot mai mare, ca El ne-a mantuit.
Asa se duse vestea ca vine iar in lume,
Si cine Il asteapta si arde-n el iubirea,
Mereu spune ca-L vede, de dor facand anume,
Sa se grabeasca Domnul s-aduca izbavirea.
Amin