Pietre vii
Ca martori cultivând credinţa
Ce sfinţilor, ea le-a fost dată,
De-alungul vremii, -suferinţa
Ne-a fost partea,îmbelşugată.
Dregători ’nalţi…şi Stăpâniri
Ce-au vrut în zale a ne prinde,
S-au străduit,…prin prigoniri
Să stingă dragostea fierbinte.
Dar n-au putut, căci la Calvar
Privind la Ofranda-n umilinţă,
A renăscut,...crescând din jar
Mai tare arzând, spre biruinţă.
Fiind împroşcaţi cu mult noroi
Am dus din greu, batjocorirea,
Când pretutindeni, despre noi
Spuneau că ne-a venit pieirea.
Iubirea, cea veşnic lucrătoare
Ne-a modelat astfel, şi şlefuit;
Spre-a fi pietre, strălucitoare,
Lumini pe munţi ne-a rânduit
Să ducem, peste tot Cuvântul
La orice neam, limbă şi popor,
Vestirea bună-n tot pamântul
Că-avem pe veci, un Salvator.
Şi să-anunţăm tare, mai apriat
Solia cea sfântă a-ndreptăţirii,
În ascultare sinceră, neîncetat
De legea cea scumpă a iubirii.
Flavius Laurian Duverna
13 iunie 2010.