DESCHIDE-TI INIMA
Evrei 4:1
„Să luăm dar bine seama, ca,
atâta vreme cât rămâne în picioare
făgăduinţa intrării în odihna Lui, nici unul
din voi să nu se pomenească venit prea târziu."
*****
Manata de furtuna pacatelor in stol
Cu zbuciumul vietii, cu al raului ocol,
Ma-ngrozise gandul ca nu mai am scapare,
Ma afundasem adanc in haul vietii amare.
Viata parea eterna minciuna a nadejdii,
Moartea imi intindea o cursa de primejdii.
Gandurile ma copleseau cu fiorul urii,
Si-mbracam zdrentele maniei, supararii.
In jurul meu parea ca totu-i alb sau negru,
Cautam înţelesuri, răspuns pentru integru.
În gând era o valmaseala de nedescris,
Eram pierduta vietii, eram ca un proscris.
Un susur blând si azi coboara si tot spune:
- Nu te lăsa pradă gândurilor nebune.
Nu lăsa nici o durere să te resemneze,
Lasa credinta in inima sa-ti vibreze.
Vino la Cel, care da vietii tale putere,
La Cel ce-a-nvins moartea cu a Sa înviere.
Ia Lumina vietii, sa vezi, ce n-ai mai vazut,
Deschide-ti inima, sa-nveti, ce-ai de facut.
Cat mai este timp, pana nu-i totul pierdut,
Alearga la credinta la un nou inceput.
Debaraseaza desagii cu piatră amară
Din lacrimile scurse din fruntea-ti glaciară.
La crucea ce sta pacii, vie marturie,
Unde ti-am pregatit calea spre vesnicie…
Şi unde larg deschis, stă-n iertare infinitul,
Aleargă, pana nu voi inchide zenitul.
În zilele ce m-au învăţat a plânge,
Am tot văzut lumina, cum se răsfrânge
In inima mea, iubirea Lui cum coboară,
Cu Dragoste divină cum mă-nconjoară.
Veriga focului azi, nu mă mai strange,
Lanţul robiei e rupt în a Lui Isus sânge.
Trecutul nu mă mai poate astazi, ajunge,
Durerile-s fără putere, nu mă pot frânge,
Lumina Lui Isus, lin mă-nfăşoară,
Cu El eu pe Cale, duc o sarcină uşoară.
Din munţii urii, a făcut oceanul de iubire,
Din firea rea, imi face dumnezeiască fire.
Amin!