Vestea Bună

Cu ochi febrili cînd cautam dreptatea
Şi mă plîngeam,cerşindu-Ţi bunatarea,
Tu mi-ai intins iubirea drept răsplată,
Stăpanul meu din cer si veşnic Tată!

Cum beteag eram,de virusul de frig,
Ecoul vremii eu nu puteam sa-l strig,
Letal zăceam pe o cărare-ngustă
Şi bîzîiam un grai ca de lăcustă.

Dar Duhul Tau luci ca o comoară
Şi-am tresărit,vibrînd ca o vioară
Cînd mîna-Ţi sfîntă s-a atins de-o strună
Şi mi-a adus în suflet Vestea Bună.