Ma bat cu pumnu-n piept ades
Si strig: “Cat Te iubesc pe Tine!”
Dar constiinta imi da ghes,
Sa recunosc ca am ales
Sa ma iubesc mai mult pe mine.
Si uit ca am promis candva,
Ca o s-ascult mereu Cuvantul,
C-am sa citesc din Cartea Ta,
C-o sa-mplinesc ce scrie-n ea,
Dar toate au pierit ca gandul.
Ma bat cu pumnu-n piept ades
Si strig ca sunt iertat prin Tine,
Dar vad ca timpul ce-am ales
Sa Iti slujesc, nu-i de-nteles,
Cáci ma slujesc mai mult pe mine.
Si vad ca-mi merge tot mai rau,
Ca tot ce fac e o himera,
Un labirint e crezul meu
Si tot alerg, uitand ca eu
Sunt doar o clipa pasagera.
Ma bat cu pumnu-n piept ades
Si strig c-am biruit prin Tine,
Dar uit ca drumul ce-am ales,
A estompat acest proces,
M-a transformat incet, pe mine.
Si simt ca am gresit cumplit,
Uitand de “Locul capatanii”,
De ziua cand Te-am rastignit,
De biciul care Te-a lovit,
De fruntea Ta ce purta spinii.
M-aplec ca trestia in vant
Si-ngenunchez in umilinta,
Pe-altar de jertfa eu-mi frant
Se daruie, fara-un cuvant,
Tu modelezi a mea fiinta.
Si inteleg ca tot ce-ai spus
Atunci cand m-ai cules din lume,
E daltuit in ceruri sus,
Ca promisiunea Ta Isus,
M-a innoit, prin sfantu-Ti Nume.
Acum Te rog, in trupul meu,
Ce sta mocnind, ca un taciune,
Sa pui Tu dragoste mereu,
Sa ard si-atunci cand mi-este greu,
Sa simt ca esti Isus cu mine.
M-aplec ca salcia la mal
Si-n piosenie, caut alinul,
Purtata de al vietii val,
De-s jos in vale, sus pe deal,
Tu pui in ochii mei, seninul.
21/07/10 Barcelona