Am cautat mereu,mereu pe Cineva,
Care sa mi dea viata si pe a mea s o ia.
Am mers pe un drum de pietre,pamint si maracine,
in coate,in genunchi si apoi pe vine.
Privirea mea cetoasa era doar in pamint
si cautam mereu,mereu un lucru sfint,
Care sa mi dea pace,putere mingiiere
Si sa ma scape de groaznica durere.
Eu nu stiam atuncea incotro sa privesc.
priveam in jos la pietre,la tot ce i omenesc,
La raul dinauntru,la cel de dinafara,
la ura ce sta n oameni si ce te inconjoara.
Cind ma uitam in fata,vedeam un drum imens,
la dreapta si la stinga,alei cu acelasi sens,
In jurul meu doar oameni cu sufletul strain
Si nu L gaseam pe Acela,carui sa ma inchin.
Dar...Iata...Am gasit! Privirea mea e n sus
Si cerul mi L arata pe cel ce e ISUS,
Cel ce mi a dat viata,pace si putere
si sufletul acum mi e plin de mingiiere.
AMIN.