AMINTESTE-TI…!
Romani 6:22
„Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat
şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu,
aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit: viaţa veşnică.”
*****
Aminteşte-ţi dragă soră, frate drag,
Ziua cercetări tale,
Când Isus ţi-a păşit pe prag,
Cu îndurările Sale.
Când erai sub grea povară
Şi totul părea ca terminat,
Când durerea cu a sa gheară,
Sufletul ţi l-a sfâşiat.
Ţi-a dat harul de iertare,
Mila Lui şi-a revărsat.
Cu iubirea Lui cea mare,
Dumnezeul, Cel Prea Înalt.
Şi-ai cunosc minunata cale,
Sub aripile Domnului minunat.
Când ţi-a ieşit Isus în cale,
Şi mila peste tine a revărsat.
În noi iubirea şi credinţa,
Cu râvnă să clocotească,
Lui să ne fie supusă voinţa,
Inima să ni se sfinţească.
Aminteşte-ţi soră dragă, frate drag,
Acea zi de cercetare,
Când Isus ţi-a păşit pe prag,
În mila Lui cea mare.
Ţi-a ridicat greaua povară
Şi tot în jur s-a luminat,
Când L-ai privit întâia oară,
Cu sufletul înflăcărat.
Cum Domnul s-a îndurat de noi,
Şi ne-a dat harul de iertare,
Au răsărit zorii cei noi,
Pe-al vieţii noastre cărare.
Schimbaţi în neprihănire,
Să-L slujim mereu pe Hristos.
Umpluţi de divină iubire,
Să urmăm glasul Lui duios.
Înnoit în noi legământul,
Va aprinde făclia din nou.
Vom lua înspre Soare avântul,
Neprihănirea va urca în ecou.
Vom regăsi acea forţă
Ce aprinde în noi nespus,
Acea minunată torţă,
Ce ne luminează de sus.
Cu iubirea şi râvna de slujire
Dintr-o inimă credincioasă.
Îmbrăcaţi în neprihănire,
Ca o mireasă aleasă.
Vom găsit pacea mult dorită
Şi vom avea izbândă.
Dacă cerul ne e ţintă,
Cu o râvnă flămândă.
Fericirea ne va urmări,
Cuvântul de vom împlini.
Şi dincolo de orizont vom zări,
Pe Isus pe nori, când va veni.
Prin credinţa ce-n iubire
Devine tot mai bogată.
Să trăim în neprihănire,
Cu inima sinceră şi curată.
Aminteşte-ţi soră dragă, frate drag,
Cât era inima de înflăcărată,
Cum se ridica al iubirii steag,
Şi cât era de devotată.
Cât de mare era a neprihănirii dorinţă,
Cum rugăciunile cerul înflăcărau,
Cum sufereai cu cel în suferinţă,
Şi cum bolnavii vindecare aflau.
Să înnoim legământul,
Ce l-am făcut cu Mirele Isus.
Să nu ne lege pământul,
Să râvnim locaşul de sus.
În evlavie mereu să trăim,
Privind ţintă veşnic la Hristos,
Sfinţirea mereu să urmărim,
Trăind în lumină frumos.
Rupţi de tot ce-i lumesc
Şi tot ce-i deşertăciune,
Să urmăm glasul duhovnicesc,
Stăruind în rugăciune.
Şi la Tatăl nostru Ceresc,
Noi vom afla răsplată.
Despărţiţi de tot ce-i firesc,
Prin sfinţirea ce ne-a fost dată.
În legământul pocăinţei
Hotărârea să înnoim,
Prin puterea credinţei,
Voia Domnului să împlinim.
Urmărind neprihănirea
Pe calea ce duce-n cer sus,
Vom cunoaşte învierea,
Ce ne-a dat-o la cruce Isus.
Amin!