Doamne ce mare ești
Și ce minunății te înconjoară
Doamne ce mare ești
Și cât de mare e a Ta splendoare
Când mă uit la a Ta înfățișare
Și văd slăvita-Ți față
Privesc cu-nfrigurare
Când văd ce mic sunt eu
Și cât de mare ești tu Doamne.
Cerul cât e de glorios
Nu este-n adevăr în stare
Ca să cuprindă a Ta slavă
Și frumusețea Ta de Dumnezeu
Când privesc pământul, cerul, luna
Și tot ce ochiul poate a cuprinde
Mă minunez și te slăvesc
Pe tine Doamne Dumnezeu.
Și tot privind în jurul meu
Nimic din tot ceea ce zăresc
Nu se poate compara cu Tine
Caci tu esti maretia-Dumnezeu.
Ești măreț în tot ce spui și ești,
Ești mai măreț decît eu aș gândi
Ești mai măreț decât eu aș cuprinde
Căci măreția-Ti este a Ta nemărginire.
Nemărginire este slava Ta Isuse
De-acum și până-n veșnicie
Măreț tu ești, vei fi și vei rămâne
Căci doar tu ești acel ce exiști din veșnicie.
Și veșnicia este o măreție
Ce cu mintea omul n-o poate a descrie
O măreție plină de iubire, bucurie
Alături de Domnul care-I Măreție!
Iar eu un ciob și un nimic
Plin de nimicnicie și smerenie
Mă voi proșterne-n fața-Ti Doamne
Și slavă eu voi da Împăratului Măririi
Ce aș putea Doamne a-Ti da
Decât inima a o-nchina
Și viața mea întreagă
Ție scumpule și drag mântuitor.
Mărire, slavă, cinste Ție
Cel ce ești vrednic pentru veșnicie
Să primești iubite salvator
Și preaiubite creator.
Mărire și slavă pentru a Ta iubire
Slavă, glorie și-onoare Ți se cuvine
Doar Ție preaiubite Mire
Și pe veci mărire și vrednicie.
Căci coborât-ai din a Ta mărire
Din dragoste pentr-omenire
Și te-ai smerit pân la rușine
Ca să trăim de-amu până-n vecie
Doar pentru tine preaiubite Mire.