Pe Strada Mare
Mi-e dor de cântec şi se-aude
Pe caldarâm trecând chiar triumfant
Armata .Ce splendoare
Sunt toţi soldaţii cu chipie de-amarant.
Se scutură frunzele vechi în foetaje
Se fac prăjiturele şi jalea n-a mai ştiut să vie
E sărbătoare mare
Caci s-a scumpit şi diamantul
Şi aurul e mult pe stradă
Şi cine e de vină,trebuie s-o spună
Aici la magazin în centru
Se vinde foc de artificii
Nu e noapte ci întotdeauna
O bucla de lumină
Se asigură ca mereu chiar cin va fi să vină
Este lumina de la Împăratul meu
Împăratul nostru al tuturora
Prea ocupat acum să vină aurora
Se zbate-n straie de veşminte purpurite
Şi se îngâna-n cânt cu-n cântec cu strofe aurite
Pe stradă cu dor de ducă
Trece-un călător agale
E melcul acum după ulucă
El trece şi se-ntrece bând la 2- 3 metri
Un mic pahar cu apă rece.
Pe stradă se află avizierul cu porunci
De la guvern când este liber prin şantier
Sau când poţi cotropi pomii de viaţă
De bucurie cam agale
C-aici în scena virtuală
Se-adună oamenii să vază
Ce n-au văzut încă sub soare
Pe strada mare nu sunt cruci,
Nici accidente,nici decoruri sparte
De-aş sparge vreo 10-15 nuci
Aş crede ca în loc de palmieri
Mă aflu cu un iaz mare într-o parte
NU se aud vorbe rele aici pe stradă
Nici strâmte
Ameninţări,
Ci lumea iese să se unduie la treabă
Să laude guvernul
Pentru ca a fost cu noi.
Împăratul are toiag de general şi ton de mareşal
Dar ţie ţi-a zâmbit mereu
C-a terminat războiul de demult,şi-acum e pace-n val
Şi aici lumina ce sclipeşte-n valuri lângă mare
Pe strada mare cea şerpuitoare
Este o mărturie,de-a lui chiar foarte mare vitejie
Că sunt cam multe lumânări
Ce-au ars odată a prostie
Aici nu este cimitir
Nu este coviltir
Şi nu li-e dor la oameni de spitale
De-atâta plâns ce au avut cândva
Se strâng să cânte-n loc de jale
Şi îi mare bucurie se strâng acum in cete
Amenajat e locul de fostă
… crudă multă, laşă suferinţa şi durere
Acum se dănţuie pe saturate
Ca au scăpat de moarte
Cred pe înserate..
E grav ,e grav strigă chiar Împăratul
Sorbind din sticla cu nectar
S-a cam trezit acum
Ca a luat din elixirul tinereţii
În loc de acel vin aşa brutal
El nu ştie acum de amestecăturile impure
Şi bea doar ce-i dă mintea
Să facă cu şi lichioruri
Făr de întinăciuni ţi spume
El bea pahar de-nţelepciune
Şi a tocmit cuparu
Şi mulţi ,mulţi ospătari
Să se-ntindă o masă-n aici pe-un colţ de stradă.
Ca sa se strângă tânăr cu bătrân
Să fie aduceri aminte de cum era
Când inima omului era mai fără minte
Şi durerea se chiar lua la goană
De la-nceput de-abecedar şi până când
..a picat şi ultimul cuminte din dinte
Cel mai vechi cu minte şi profan
Tu vrei s-ajungi acolo eu sunt chiar hotărât
Şi nu bat câmpii ca Decebal şi nici Traian
O Românie la–nceput
O Românie ce începe într-o cetate triumfală
Pe strada dinspre centru
Ce fac cred ca inaugurez o catedrală
Ca sa ne fie inima cum în spital ne este pacientul.