Adese ori in viata –aceasta paminteasca
Cind imrejurarile te-apasa greu
Te pleci si simti cum inima te doare
Si nu mai ai puteri sa strigi spre Dumnezeu
Adesea spune cineva cu jale:
“Ah! De as avea vecini mai buni si eu
As fi mai fericit, si-n a mea cale
Doar slava as cinta lui Dumnezeu”
Altcineva sopteste: “Vai copiii
Sunt neascultatori si nesupusi,
Ce rar in calea mea sunt crinii
De albul stralucit, doar spini si doar tepusi”
Iar altii:
“Saracia ma doboara-n intristare
As vrea sa am si eu ce altii au
Atita doar,un pic din binecuvintarea
Pe care o doresc,atit doar vreau”
De ce invinuim imprejurarile si viata?
De ce uitam ca Dumnezeu este cu noi?
In mina Lui e bogatia si speranta
El e in spatele acestor greutati,nevoi
Cind lacrimile te doboara si-ti brazdeaza fata,
Destinul nu- i incununat cu flori,
Copilul meu asculta-mi tu povata:
Exista-un soare dupa negrii nori!
Na-i invatat ca orice ar fi sa fie?
Si orice nu s-ar intimpla
E-n mina lui Isus,crestine!
Spre desavirsirea si smerenia ta.
In tine-a nceput acea buna lucrare
Si vrea so duca pina la sfirsit
Increde-te in Domnul cu ardoare
Si vei vedea cit esti de fericit!
24.04.08