Cât de dulce-i sfânta rază
Ce zâmbeşte-ntâi în zori
Risipind a nopţii groază
Şi trezind mireasma-n flori...
Cât de dulce este şoapta
Ce rasună-n codrul fin,
Când trecuse-n valuri noaptea
Şi vin zori pe-un cer senin...
Cât de dulce e cântarea
Dintre pomii înfrunziţi,
Ce acoperă cărarea
Călătorilor zoriţi...
Şi un susur cum se `nalţă
Din pârâul cristalin,
Ce-ţi sclipeşte parcă-n faţă
Ca o piatră de rubin...
Cât de dulce e ecoul,
Glasul sfânt, din cer, venit,
Ce-nspăimântă comandoul
Celui rău şi înnegrit!
Cât de dulce e chemarea
Care cade dintre nori
Şi tot strigă deşteptarea
Şi împarte sfinţi fiori!
Cât de dulce e Cuvăntul
Ce te cheamă din păcat,
Azi, să vii la El, Preasfântul,
Să te facă mai curat!
Te îndeamnă şi îţi spune
Să ridici povara ta,
Să o duci la El pe culme,
Să o laşi la crucea Sa!
Cât de dulce e istoria
Ce arată cum Isus
S-a născut şi şi-a dat voia
Să se nască-n chip de lut,
Într-o iesle, între vite,
La o margine de sat,
Fără luxuri sau veşminte
Ca un fiu de împărat!
A crescut şi-a dat exemplu
Pentru toţi, ca să trăim.
Şi de mic copil, în templu
L-am găsit, cum bine ştim...
A crescut şi ne-a dat cheia
Ce e scrisă în Cuvânt,
Să putem în ziua `ceea
Să intrăm în raiul sfânt!
Cât de dulce ne-nvăţata
Toată calea Domnului!
Şi-n final Îşi lua` răsplata
Ca un om al răului!
Însa, El purtă păcatul
Lumii-ntregi, de la Adam!
Şi pe-al nostru-l luă Prea-naltul
Pe când încă nu trăiam!
A urcat pe culme Sfântul,
Ducând crucea până sus!
L-a privit întreg Pământul
Cum murea fiind străpuns!
Lanţuri grele de păcate
Atârnau asupra Lui,
Din adâncuri `depărtate
Şi faţa Pământului!
Şi legiuni întregi de duhuri
Îl priveau cu ochi ţintiţi,
Între cele două trupuri
Ale tâlharilor loviţi!
Şi când toţi credeau că Sfântul
A căzut în faţa lor,
S-a cutremurat Pământul
De la baza munţilor!
Şi un glas zdrobii văzduhul
Şi vibreaza între văi:
„Tată, Ia-mi în mână duhul!”
Şi-au căzut pe loc cei răi!
A murit şi-a înviat
În trei zile pentru noi
Să ne scape de păcat,
Şi la cer plecă apoi!
Şi acum, ce dule cheamă
Pe toţi oamenii la El.
Fericire fără seamă
Vrea s-ofere Sfântul Miel!
Pe toţi cei ce în probleme
Şi în lipsuri o duc greu,
Nu-ncetează să îi cheme
Astăzi, bunul Dumnezeu.
Cât de dulce Îi străbate
Al Său glas pe-ntreg` Pământ...
Şi-n bordee şi-n palate...
Şi pe culme şi-n mormânt...
Dacă nu-L cunoşti, te cheamă!
De-L cunoşti, te cheamă iar!
Glasul Său pe toţi ne-ndeamnă
Să privim înspre calvar!
Glasul Său, la toţi, ne spune
Ca să mergem drept pe drum!
Cel ce zace-n urâciune,
Şi acel ce-i drept acum!
Cât de dulce-i s-asculţi glasul
Ce te cheamă din păcat!
Şi să laşi în urmă falsul
Şi Pământul lepădat!
Cât de dulce este calea
Lângă Domnul Dumnezeu!
Chiar şi-atunci când treci prin valea
Umbrei morţii, şi ţi-e greu!
Cât de dulce e amarul
Când împarţi cu El oricând!
Bucuria şi calvarul
E un rai, cu El mergând!
Dar, amar, amar e drumul
Când alergi fără Isus!
Nu se-alege decât scrumul
Din ce faci muncind nespus!
Cât de-amar, să cauţi trudnic
Un alt loc de fericiri!
Ai s-ajungi cu pas de pusnic
Să te stingi în amintiri!
Ai să pierzi curând o clipa,
Şi-ncă una, şi-alte zeci,
Şi-ai să faci mereu risipă
De-al tău timp, ca să încerci
Să gaseşti un strop de pace
Între spini şi mărăcini,
Într-un loc unde nu-ţi place!
Dar, încerci să crezi că-s crini!
Cât de-amar a nu-nţelege
Când te cheamă Dumnezeu!
Să refuzi când El te-alege
Să te cruţe de la greu!
Cât de-amar s-astupi chemarea,
Să n-asculţi al Lui Cuvânt,
Când îţi strigă: „Deşteptarea!”.
Cât de-amar, să stai tăcând!
Cât de-amar, când şti ce dulce
Şi curat e drumul sfânt,
Şi ce pace îţi aduce.
Dar, să stai, tot aăteptând...
Ce aştepţi? Un tunet oare?
Sau un glas din rug aprins?
Ce aştepţi? E o-ntrebare
Ce rasună ca în vis...
Cât de-amar, şi cât de dulce
Poate fii al vieţii mers!
Fericire poate-aduce
Sau un tot mai rău demers...!
Cât de dulce, cât de-amar...!
Două vieţi ce poţi avea!
Fericire sau calvar!
Doar o umbră, sau o stea!
Doua moduri de trăire
Poţi alege cât e zi:
Poţi sa fii condus de fire
Sau de Domnul celor vii!
Cât de dulce, cât de-amar!
Poţi alege cum doreşti!
Dar, te-ndemn înspre altar!
Porneşte azi, ca să traieşti!