Daca ai garda lasata, omenirea te arata,
Cu tu nu mai poti lupta si te-nvinge lumea rea.
In a mintii plasmuire nu poti sa te-ncrezi deloc.
Caci se baga apoi firea si ai sa te arzi cu foc.
De-ai lasat incet odata sa te prinda nevegherea,
Si ai zis ca nu-i nimic, de aici vine pierirea.
Cine stie sa adune cele sfinte intr-o parte,
Nu face greseli nicicand si e vegheator in toate.
Caci acolo se lucreaza unde dragostea-i de sus,
Pentru cel care a dat inima doar lui Isus.
Si mereu el se gandeste cum sa fie de folos,
Si nu sta sa lancezeasca pe un pat aicia jos.
Caci cuprinde intre palme si unealta si scriptura,
Ca sa fie mai atent cand se va-ntrece masura.
Si ghideaza continutul lucrului spre slava fie,
Celui care l-a ales pentru-a Sa Imparatie.
De aceeia pe traseu si indicii ai primit,
De jos pana in Cetate ca sa mergi azi linistit.
Si acolo tu ai dreptul ce-i de pret in asta lume,
Dar plecat in rugaciune si apoi cu fapte bune.
In filele din Cartea Vietii, cu respect si grija mare,
Ai sa fi si tu trecut, pus acolo spre pastrare.
Daca ai directia buna, ce-a marcat-o chiar Isus,
Si cunoasti in amanunte, tot ce ai aici de dus.
Si arati fapte ce-s bune, care trag la greutate,
Ele stau la temelia casei tale din Cetate.
Iar pe taler El va pune, jertfa Sa si mantuirea,
Ce n-o poate egala nimeni cat va fi zidirea.
Nimeni dintre muritori ce-au trait aici in viata,
Nu vor fi sa se intreaca cand vor sta in a Sa fata.
Cand se va deschide poarta, sa porneasca pe pamant,
Solul care va suna cu trambita in curand.
Azi pe noi El ne asteapta sa fim gata pregatiti,
Si ne spune tot mereu, ca in cer vom fi rapiti,
Dar a noastra viata azi sa o punem pe altar,
Cu inima daruita lui Isus in scumpu-i har.
Amin