Sa fim ca niste furnici
In zavoi, prin luminis
Printre-alunii din tufis,
Am zarit o gaza mica
Era totusi o furnica,
Era mica, mica, mica,
Si parea ca o tunica.
Se trudea printre frunzis,
Ca sa duca pe furis,
Un graunte mititel,
Si tragea mereu de el,
Langa- un fir de ghiocel
Care era frumusel.
Aproape de musuroi
Am zarit eu mai apoi,
O gramada de furnici,
Ce erau negre si mici.
Fugeau ca niste voinici
Printre tufe de urzici.
Si inspre a lor surata,
Cateva pornira-n data
Cu puterea lor cea vaga,
Bobu-au inceput sa traga,
Munca lor le era draga
Si-anceput sa le atraga.
Doamne cata” organizare!
Si ce-ntelepciune mare!
Sa munceasca impreuna,
Viata lor sa fie buna,
Hrana toate o aduna
Impreuna, impreuna.
Ce exemplu minunat
Prin furnici Doamne ne-ai dat,
Sa traim uniti si noi
Si la bine si-n nevoi
Ca furnica-n musuroi
Chear de ape curg suvoi,
Uniti Doamne; pe vcie
Pentru-a Ta Imparatie
Sa lucram toti impreuna,
Lucrul ca sa mearga struna.
Sa putem primi cununa
Impreuna ,impreuna!
Sa fim ca niste furnici
Totdeauna sa fim mici
Si sa fim uniti mereu
Si la bine si la greu.
Asa ne vrea Dumnezeu
Ca sa avem har mereu.
Exemplul de la furnici
E, sa fim mereu harnici.
Bob linga bob adunand,
Pentru Dumnezeu lucrand,
Hrana sa avem oricand
Pentru noi si cel flamand.
25-02-2010 – Coman Marioara
Petrosani