File de istorie.
Stau lângă poarta neagră cu stâlpii de granit .
Ea mă invită-năuntru și-i vraiște deschisă :
Istoria lumească pășește deslușit
În ochii mei prin buchii și prin vorbă nescrisă.
Ea geme , spumegândă cu glasul strangulat ,
De emoția care-i aduce-atâtea nume
Și își admiră-eroul pe postament plasat ,
Ce are umbra mică pe pelerina lumii .
Eroii mai celebri , eroii mai călăi
Se-amestecă prin file , ca bobul și ca glodul.
Necăutând la ranguri , că sunt buni ori că-s răi,
Sunt aranjați aicea , s-aplaude norodul.
E Hanibal mărețul cu-armata lui de foc ,
Suvorov , uciașul de proprie oștire,
Și Lermontov , și Stalin , Kotovski și cu Blok
Fac aliaje stranii , de te crucești de-uimire.
Aici e Alexandru acel nebiruit
Și Pir , ce își pierduse armata-n biruință ;
Aici e Eminescu de lume obosit,
Cu el călăul Lenin își are-aici ființă.
Bolintineanu , Byron , și chiar și Herostrat
S-mestecă cu Budha , Confuciu și cu Blaga...
Arabi, mongoli -- popoare ce n-au trăit în stat
Se-nvălmășesc cu oameni ce viața-n lux li-i dragă.
O, ce mozaic sumbru ... popor peste popor ...
Călăul cu eroul , poetul cu tâlharul ...
Iar Rusul și Românul formează-aici un cor !
Încurci unde-i cinstitul și unde-i potlogarul.
Aici e Burebista , aici e Mohamed ,
Aici e și Zamolxes , și Decebal superbul ;
Iar Baiazid cu Mircea și Ștefan cu Mehmed...
Continuă puhoiul ce merge-ncet , funebru.
Toţi sunt aici... iat doară un nume nu găsesc ,
Nu îi descopăr anii și nu-i citesc gândirea...
Aici prin poarta sumbră a râului lumesc ,
Nu îl găsesc pe-acela , ce mi-a turnat iubirea.
Nu-l văd pe Domnul Isus , nu-l văd pe Domnul meu ;
Acel ce lecuirea mi-a dat din moartea clară .
Și-am înțeles ce-i Hitler și ce e Deceneu ,
Ei se găsesc aicea , c-au trebuit să moară.
Doar Isus este veșnic , c-a înviat din morți !
Azi ne arată calea spre cerurile sacre ,
Ne-ajută cum să trecem în zbor pe lângă porți ,
Ce te invit deschise în rândurile acre .
Istoria e moartă , căci e din ani trecuți .
Semințe îi sunt moaște , mumii și oseminte,
Se îmbulzesc doar nume a oamenilor muți
Într-un peizaj de ură , de lacrimi și morminte.
Isus e viu ! Istoria nu L-a primit la sân ,
Căci El prezentul este în orșicare clipă ...
Cum iudeu fusese , e astăzi și român ,
Purtându-ne în zare , un- zorii se-nfiripă.
Isus e viu ! Istoria e-o filă-n calendar
Sub pasul Lui gigantic din clipă de vecie ,
Cum să vă spun vecia — eu nici nu am habar ,
Că-i prea prins traiul nostru de-a lumii mârșăvie.
Isus ne duce-n ceruri din lumea de mormânt ,
În dragoste eternă cu fericiri și glorii ,
Doar dacă nu vom crede în slavă de pământ
Și ne vom smulge-n viață din putrede istorii.