Va rămânea cununa

În palma-Ţi înfierată
de cuiul asasin,
Îmi pregătise-şi Tată,
Cel mai frumos destin.

Şi sfintele-Ţi picioare
pironu-l străbătu,
Să-mi scoată din pierzare,
Fiinţa ce căzu.

Să nu mai stau pe uliţi,
Pierdut şi asasin,
Ţi-au mai intrat şi suliţi
în coastă - Domn Divin.

Aş fi o arătare
ce iadul va să-nfrunte,
Dar Tu ai scris iertare
Şi-n spinii de pe frunte.

De-acum şi mâini, picioare
Şi inima-mi e-a Ta.
Şi-n viaţa viitoare,
De dincolo de stea,

va rămânea cununa
mereu pe fruntea mea.
Hai vino ! Nu-i doar una,
E şi cununa ta.