Ultima filă din Calendar
Din Calendar s-a rupt o filă
A fost ultima, din acest an,
Iar pe catargul luntrei vieţii
Am scris:’Nainte, la liman!
În timpul scurt de acostare
Privind în urmă, meditând,
Vedem cum am peregrinat
Cu luntrea vieţii, navigând.
Puţine-au fost clipele bune
În linişte pe-a vremii valuri,
Dar drumu-a fost tot înainte
Spre sfinte şi dragi idealuri.
Mai multe-au fost zilele rele
Când vânturi grele şi furtuni,
Ne-au aruncat din val în val
Ca sa ne-azvârle, în genuni.
Purtaţi în larg, fără încetare
De valuri mugind prin furie,
Am stat în luntrea plutitoare
Unde-am vâslit cu bărbăţie.
Şi-am reuşit, iată-încă un an
Să-l traversam pân-la sfârsit,
Să ducem lupta mai departe
Spre-un sfânt ideal întrezărit.
Deşi purtăm dureri nespuse
În suflete prea greu zdrobite,
Ne bucurăm căci harul sfânt
Se-observă, în zilele lungite.
Si cu încrederea nezguduită
Privind la marile făgăduinţi,
Vom lua iar startul să păşim
Spre-aceleaşi sfinte năzuinţi.
Prin greul vieţii-L vom striga
Pe Domnul Sfânt cu ajutorul,
Să ne-ocrotească-n noul an
Să nu ne-mpiedicăm piciorul.
Să-l onorăm în ce vom face,
Să Îi dăm slavă şi închinare
Si-n clipe bune si-n furtună,
Pe-a mării valuri mişcătoare!
Flavius Laurian Duverna
31 Decembrie, 2006.